Drumul nostru pe sub soare este scurt, iar drumul pana la poarta Raiului este de o prescura. Daca iti iei ca merinde o prescura, cand vei pleca din lumea aceasta, ea iti va ajunge pana la poarta Raiului. Aici, Dumnezeu Isi hraneste fiii cu prescura, iar in Rai cu lumina harului dumnezeiesc. Aici pres­cura, acolo lumina! Iata hrana pentru vesnicie! Iata o sfanta si bine­cuvantata diada! Romanul cultiva grau si vita de vie, ceea ce il facea sa se gandeasca mereu la prescura si la potir. Atunci, la Constantinopol (1714), moartea a frant o stanca romaneasca – Brancovenii. In istoria neamului nostru romanesc avem multe pilde de martiri. Mar­ti­rul este martorul vietii, iar calaul este martorul mor­tii. Romania este un antimis plin cu multe sfinte moaste pe care noi azi slujim lui Dumnezeu. Doamne, du neamul nostru acolo unde dorul nu mai doare! - † Ioan al Muntilor