vândut de edituratrei.ro
„Tocmai când terminasem de scris Xanax am avut un accident demașină. În timp ce completam constatarea amiabilă, cel cu care măciocnisem – un bătrânel ponosit – a izbucnit în plâns. Dar nude mașina avariată îi părea rău, așa cum credeam eu, ci deviaţa lui care trecuse.Mi-a mărturisit că a fost un om foarte fericit. Nu arăta ca unulcăruia viaţa îi făcuse toate poftele, așa că l-am întrebat:— Şi când aţi fost cel mai fericit?— Demult, în ‘73, când am jucat în „Ultimul cartuş...— Aţi fost actor?— Nu, domnule... Am fost şofer la Buftea, la cinematografie. Şim-au pus şi pe mine figurant într-un film. Eram băiatul lui JeanConstantin, că eram negru ca el. Am jucat doar câteva secunde. M-aîntrebat Ilarion Ciobanu unde e tata şi mi-a dat un şut îngăoază şi două palme după ceafă.Până am terminat amiabila, omul și-a povestit viaţa. Cumva, m-ambucurat că am făcut accidentul, pentru că, datorită lui, am maigăsit o ultimă poveste care se potrivea perfect în Xanax. Banii pecare i-am plătit ca să-mi repar mașina mi s-au părut un preţ micpentru cât am câștigat în schimb.În esenţă, asta este Xanax – un roman construit din sute deîntâmplări adevărate, amuzante și triste în același timp,pentru care eu și personajele mele am plătit, cu toţii, de fiecaredată un preţ, mai mic sau mai mare. - Liviu Iancu„Sub conducerea lui Nae, discoteca era tot timpul plină. El seîngrăşase, iar faţa îi lucea fericită. Într-o noapte târziu,când la mese mai rămăseseră doar profesioniştii, Nae mi-a făcutcu ochiul şi mi-a zis:— Directore, am auzit că-ţi place să citeşti. Îmi lămureştişi mie ce scrie aici? şi a scos din porfofel un teanc cu zeci debancnote verzi.— «The United States of America», i-am spus, citind rar.— Nu acolo. Jos, ce scrie?— Păi, zice aşa: «One hundred dollars».Şi Nae a zâmbit, s-a lăsat pe spate şi a comandat whisky pentrutoată lumea. Un an mai târziu, a invitat nişte stripteuze dinRepublica Moldova să danseze în «Mol» şi în săptămânaurmătoare a lăsat totul baltă, și-a părăsit nevasta și copiii,a vândut afacerea şi a plecat cu una dintre ele în Italia. S-aîntors după şase luni singur, fără bani, slab şi cu barbă. Nuşi-a mai revenit niciodată financiar. Când m-am întâlnit cu el,peste mulţi ani, vindea peşti prin sat, direct din portbagajul uneiDacii rablagite.— Am găsit un bănuţ pe jos şi nu înţeleg ce dracu scrie pe el.Ia uită-te tu, că ai ochii mai buni, m-a rugat.Era un medalion ruginit pe care scria doar atât: «Nihil sine Deo».I-am spus:— Uite ce zice: «Până la urmă va fi bine». E în latină.Faţa i s-a luminat ca pe vremuri.— O fi vreun semn, mi-a zis râzând și mi-a făcut complice cuochiul, ca-n vremurile bune.LIVIU IANCU, cel mai cunoscut jurnalist de turism din România, aintrat în presă din greșeală în anul 2000, crezând că Mediafaxe o agenţie imobiliară, dar s-a lămurit rapid că e mai interesantsă scrii știri decât să vinzi case. De acolo a plecat la tabloidulNaţional, însă găinile care nasc pui vii fuseseră descoperitedeja, ceea ce l-a făcut să migreze după un an în echipa care alansat Business Magazin, iar peste o vreme a ajuns la Capital. Dupăcâţiva ani s-a întors la Mediafax, de unde a plecat după șapteani, temându-se că agenţia, intrată între timp în insolvenţăși relocată într-un spaţiu mult mai mic, se va transforma într-osimplă afacere imobiliară.A fost jurnalist la Profit.ro, unde a publicat o serie deeditoriale-povești originale în peisajul presei economiceromânești, foarte apreciate de cititori. Câteva dintre acestea seregăsesc și în Xanax, romanul său de debut. Liviu Iancu a încetatsă mai scrie pe 28 decembrie 2020.
Preț:
Vânzător: Edituratrei.ro
Brand: Trei
