Alcătuit din douăsprezece eseuri inedite din perioada 1968–2000, volumul Uite cum stă treaba urmărește subiecte diverse: presa vremii ( problema nu este dacă să crezi informația, ci dacă o găsești ), fantezistul domeniu San Simeon ( Odată ce un loc devine accesibil ochilor... nu mai este accesibil imaginației... ) sau dacă să-ți faci sau nu studiile superioare la Stanford. În De ce scriem , Joan Didion cântărește actul scrisului: Scriu doar din motivul de a afla ce gândesc, la ce mă uit, ce văd și ce înseamnă . De la admirația sa pentru fraza lui Hemingway la povestea Marthei Stewart, a cărei istorie le-a dat curaj femeilor din țara asta, chiar dacă a devenit o amenințare la adresa bărbaților , eseurile lui Joan Didion sunt rodul unei observații acute, al mirării, al incisivității și clarviziunii