In partiturile lui Vieru, formularea gandurilor muzicale atinge perfectiunea. - Aurel Stroe (in Schite pentru un portret de Stefan Niculescu). Anatol Vieru este unul din compozitorii importanti ai celei de-a doua jumatati a secolului 20, nascuti printr-o stranie coincidenta aproape in acelasi timp: Stockhausen , Xenakis , Vieru , Ligeti , Niculescu , Boulez , Olah , Kurtag , Marbe , Stroe... Vieru, marele maestru al generatiei imediat urmatoare lui Enescu cum l-a numit recent revista Neue Zeitschrift fiir Musik, este printre altele autorul Cartii modurilor , un tratat de compozitie universal daca nu in totalitatea aspectelor tehnice, atunci cel putin in compatibilitatea principiilor sale cu ori ce optiune stilistica. Forta expresiva a muzicii lui Vieru te face sa uiti de aspectele ei structurale. Cand asculti muzica lui Vieru nu esti obligat sa-ti aduci aminte de corespondenta lui cu Solomon Marcus si Dan Vuza - asa cum atunci cand asculti muzica lui Rameau poti sa nu ai neaparat in minte schimbul acestuia de scrisori cu Leonhard Euler . Creatia lui Anatol Vieru este puternic ancorata in cultura romaneasca, europeana, iudeo-crestina. Muzica sa se inspira din Eminescu , Bacovia , Labis , Nina Casian , Caragiale , Vintila Horia , Marin Sorescu , Paul Celan , Mihail Sorbul sau Urmuz , dar si din texte populare, din folclor (balada Mioritei de exemplu), din Biblie, din Heidegger , Puskin , Bulgakov , Ionesco sau Tzara , fara a-i uita pe Goya sau Escher . Muzica lui Vieru, spre deosebire de cea a lui Enescu , tributara traditiei franceze, se inscrie vrand-nevrand intr-o traditie algoritmica de tip mai degraba german, asa cum poate fi aceasta inteleasa de la, sa spunem, Bach si fiii sai pana la Schnberg si descendentii acestuia - Berg , Webern ori Stockhausen . Printre preocuparile filozofice care transpar in opera neobisnuit de evolutiva a lui Vieru se pot aminti cele legate de legile universale ale perceptiei precum si cele legate de trecerea timpului muzical, psihologic, fizic, istoric si ontologic.