A prefata o carte de poezie - de data recenta - a lui Marius Marian Solea este in acest moment o provocare mai mare decat ruleta ruseasca. Dupa prima lectura a cartii am vrut sa refuz, sa dau bir cu fugitii. Apoi, indemnat de autor sa nu renunt, sa caut cheile poeziei (mi-a si dezvaluit una, doua), am recitit, iar si iara, si mi-am spus ca provocarea este mareata. In primul rand, pentru ca poezia volumului Reflexiile marilor curbe este densa ca un covor oltenesc batut cu furculita pe un gherghef metafizic si, in al doilea rand, pentru ca fiecare lectura (iar si iara) iti releva alte intelesuri. Pe oricine le va cauta il indemn sa nu se opreasca nici dupa primul, nici dupa al doilea, nici dupa al saptelea. -Ovidiu Popescu