vândut de librex.ro
Titlu disponibil la precomanda cu livrare incepand cu data de 1 noiembrie Editie speciala cu Sprayed Edges AUTOARE DE BESTSELLERE #1 NEW YORK TIMES Ce poate s-o inspire mai mult pe o autoare de comedii romantice decat un antreprenor sexy si morocanos, care darama ziduri la propriu? Hazel Hart este o scriitoare de succes pana cand divortul ii provoaca un blocaj. Incapabila sa finalizeze un nou manuscris, traieste in pijama si se ascunde in spatele unei gramezi de cutii de mancare goale pana cand editorul ei o ameninta ca, daca rateaza urmatorul termen-limita, pierde tot. Disperata sa-si regaseasca inspiratia, Hazel cumpara online o casa istorica si fuge din Manhattan in oraselul Story Lake, Pennsylvania. Insa, la sosirea dramatica aici — care implica un incident cu un vultur —, descopera ca mult laudata ei locuinta ar putea fi considerata muzeul paianjenilor. Nu-si face totusi prea multe griji, din moment ce Campbell Bishop, un antreprenor ursuz, dar extrem de sexy, devine sursa ei de inspiratie. Tot ce are de facut este sa-i angajeze pe Cam si pe fratii lui la fel de frumosi sa-i renoveze casa. Aproape fara sa-si dea seama, Hazel incepe sa scrie un roman de dragoste si sa traiasca altul… spunandu-si in permanenta ca nu face decat documentare pentru carte. Ce ar putea merge prost? „Ironii, povesti si picanterii. Intotdeauna voi astepta cu nerabdare urmatoarea ei carte! - ALI HAZELWOOD „Scriitura lui Lucy Score este magica.“ - Christina Lauren „Cu mult umor si sincer – in plus, personajele din acest roman te vor face sa-ti pregatesti bagajele pentru a trai din plin viata dintr-un orasel de provincie.“ - Abby Jimenez „Un romance incendiar, plin de umor si cu o multime de peripetii.” - Kirkus Reviews Lucy Score este autoare de bestsellere USA Today, Wall Street Journal si #1 Amazon. Specialitatea ei sunt idilele care se desfasoara in orasele de provincie si adora ca povestile pe care le creeaza sa aiba un final fericit. Cartile sale au fost traduse in peste 30 de limbi, facandu-i pe cititorii de pretutindeni sa rada, sa se emotioneze si sa suspine. Lucy locuieste in Pennsylvania cu zdrobitor de aratosul ei sot si cu pisica lor obraznica. In timpul liber ii place sa doarma, sa manance si sa citeasca romane de dragoste scrise de altii. La Editura Trei, de aceeasi autoare, au aparut Lucruri peste care nu putem trece, Lucruri pe care le tinem ascunse si Lucruri pe care le-am lasat in urma (seria Knockemout). O vază cu vin şi un şut în fund Hazel Cele trei femei epuizate, aşezate la fereastră, îmbrăcate office şi cu un triple espresso la bord, plănuiau cu entuziasm dispariția cuiva, a unui oarecare Bernard, care se ocupa de audit. Sau poate că doar urmau să‑i facă un raport la Departamentul de resurse umane. Era cam greu să auzi ceva în zumzetul obișnuit din cafenea. Cei doi bărbați din dreapta mea, cu verighete asortate, aveau o discuţie aprinsă cu privire la spaţiul desti‑ nat unui dulap. În restul lumii, majoritatea divorțurilor aveau drept cauză principală banii, copiii și monogamia. În Manhattan, puteam să pun pariu pe bani că spațiul destinat unui dulap ajunsese în top cinci. Barmaniţa arăta de parcă ar fi intrat în comă, dacă ar mai fi plictisit‑o mult luatul şi onoratul comenzilor. Comă? am scris în caiet. Oare cu un personaj feminin care se trezește din comă s‑ar putea creiona o primă întâlnire amuzantă? M‑am încruntat și am bătut darabana cu pixul în masă. Nu o comă lungă, evident. Fiindcă ar surveni anumite probleme cu care ar trebui să se confrunte, cum ar fi părul de pe picioare, mătreața și respirația urât mirositoare. Fir‑ar să fie! Mi‑am acoperit gura cu mâna și am încercat să adulmec subtil să văd dacă mă spălasem pe dinți în acea dimineață. Nu, nu mă spălasem. De asemenea, nu mă răsesem pe picioare… şi nici nu făcusem duș… nu mă pieptănasem… şi nu îmi amintisem să cumpăr un deodorant nou. Hazel cea veche ar fi ieşit aşa din casă – și ar fi mirosit în halul ăsta – doar dacă ar fi avut un termen‑limită de predare. Hazel cea nouă se foia grăbită printre umbrele lumii reale, asemenea unui șoarece antiigienă, cam tot timpul, șapte zile din şapte. — Uf! De ce‑o fi aşa de greu? am mormăit. Cuplul cu problema de spaţiu m‑a privit cu coada ochiului. — Ha! Asta a spus ea? m‑am justificat. Trasul cu ochiul s‑a transformat în nişte sprâncene expresiv ridicate și un acord tacit de eliberare a mesei aflate lângă femeia cea ţicnită. — E în regulă. Sunt scriitoare. E normal să vorbesc singură în public, am explicat în grabă, în timp ce ei își strângeau cafelele și se îndreptau către uşă, prelin‑ gându‑se în umiditatea înăbușitoare a lunii august. Am oftat și mi‑am plesnit obrajii cu mâinile, strângându‑i astfel încât să imit o față de pește. Domnul cu ma‑ iou Lenny Kravitz, care părea să‑și conducă propriul Genius Bar, și‑a ridicat privirea peste ochelarii gen Ben Franklin. Mi‑am eliberat fața și i‑am oferit ceea ce am sperat să fie un zâmbet uman. S‑a întors la cele două telefoane mobile și la iPadul lui, în timp ce eu mi‑am șters palmele de pantalonii scurți. Pielea mea era grasă și uscată în același timp, o combinație imposibilă şi scârboasă. Când am dus până la capăt întreaga mea rutină de îngrijire a pielii ultima dată, în loc să‑mi bag capul sub robinet? La naiba, când am dus ceva la bun sfârşit ultima dată? Ei bine, cu siguranță am terminat pad thai‑ul luat aseară la pachet. Se pune, nu? Am scanat cafeneaua, în căutarea unui indiciu care să mă inspire sau să mă motiveze, lucruri care cândva mă făceau să fiu un adult productiv. Dar n‑am găsit nimic, nicăieri. Cu un oftat adânc, am mâzgălit comă, precum și dușmani eterni și canoe. Ultimul a fost auzit de un cu‑ plu vesel de pensionari irlandezi, care păreau că tocmai ieșiseră dintr‑un magazin de echipamente sportive. Comandaseră matcha și brioşe fără gluten, înainte de a părăsi cafeneaua cu ghetele lor de drumeție asortate. Ceasul de pe perete era de părere că sosise ora plecării. Mă aflam aici de trei ore şi nimic nu dovedea acest lucru, decât un pahar de cafea cu gheață, acum gol, cu numele meu pe el. În proporție de optzeci la sută, eram sigură că subconștientul meu o făcuse pe barmaniţă să pară că strigase: „Latte cu gheață şi vanilie pentru Expirata“. Cu genul de geamăt pe care oamenii de la o anu‑ mită vârstă în sus îl fac atunci când se ridică de pe scaun, la ei acasă, m‑am ridicat şi eu. Stătusem prea mult în apartamentul meu, dacă nu‑mi mai aminteam diferența dintre zgomotele „din intimitatea propriei case“ și cele „în prezența altora“.
Preț:
Vânzător: Librex.ro
Brand: Trei
