„Pana la Eminescu, poezia romana a fost: imagine la Alecsandri, sunet la Bolintineanu, idee la Alexandrescu, tema la I.H. Radulescu. Cu Eminescu, ea primeste dimensiunea gandirii poetice intr-o sinteza originala pe care am putea-o numi „miracolul eminescian”, nu pentru ca s-ar fi ivit fara o cauza, ci pentru ca pana la el literatura romana a avut doar poeti, el insa este Poetul.” (Eugen Todoran)