„... spațiul bucureștean: un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic, cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri. E o altă față a spațiului din proza lui I. L. Caragiale. Eliade sacralizează lumea lui Mitică, orașul toropit de căldură e un vast labirint de semne, Mitică însuși, omul care se grăbește mereu, dar părăsește rareori cafeneaua, devine un erou mitic. [...] Un oraș sacru, ca o veche așezare elenică, o sursă inepuiz...