Pavese a fost un sinucigas estet. Jongland cu perspectiva inaccesibila a postumitatii, clientul mortii voluntare desfasoara un plan secret de cucerire a interesului celorlalti pe care il repeta in sine antum, cu care intretine imaginar un vast program de relatii si reflexe. Pe scurt, se da in spectacol pentru a dirija emotiile publice in direectia unui efect de care se bucura anticipat. El, sinucigasul, trebuie sa-si iubeasca supravietuitorii pentru ca regretele lor il magulesc, lacrimile lor ii incalzesc masca mortuara. (Vianu Muresan)