Lumea în care trăim nu este una pe care o putem lăsa, așa cum e, moștenire urmașilor noștri. Trăim în ruinele unor generații care au reprimat, au tăcut, au uitat, au transmis mai departe suferința în forme invizibile: în traume moștenite, în tipare repetitive, în convingeri toxice care circulă prin sânge și educație.   Credem că lăsăm moștenire bunuri, dar lăsăm, de fapt, ceea ce n-am vindecat, ceea ce n-am îndrăznit să înfruntăm...