„In 1946, Albert Camus a intreprins o calatorie de trei luni in Statele Unite ale Americii (New York, Philadelphia, Washington) si Canada (Québec), iar in 1949 a petrecut alte trei luni in America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay, Chile). Au fost doua turnee de conferinte foarte obositoare, cu deosebirea ca in cea de-a doua calatorie, fiind deja un scriitor de certa notorietate (Ciuma aparuse in 1947), Camus a fost solicitat suplimentar, iar starea proasta de sanatate l-a facut sa resimta mai acut oboseala si sa suporte mai greu tracasarea fizica si psihica. Notatiile cu caracter foarte personal tradeaza aceasta stare si dezvaluie un om vulnerabil, dar animat de curiozitate si o mare dragoste de viata.” (Marina Vazaca)„Manhattan. Uneori, peste sky-scrapers, prin sute de mii de ziduri inalte, tipatul unui remorcher te ajunge noaptea in insomnie si-ti aminteste ca pustiul asta de fier si de ciment este o insula.Individul din Holland Tunnel la New York sau cel din Summer Tunnel la Boston. Cat e ziua de lunga, de la inaltimea unei pasarele, numara masinile care trec neincetat, intr-un vacarm asurzitor, de-a lungul unui tunel luminat strident si prea lung ca sa-i vada vreuna dintre iesiri. Este un erou de roman modern. [...]Ploaie peste New York. Curge neistovita printre cuburile inalte de ciment. Sentiment bizar de insingurare in taxiul ale carui stergatoare rapide si monotone baleiaza o apa innoita neincetat. Impresia ca as fi prins in capcana acestui oras si ca as putea sa ma eliberez de blocurile care ma inconjoara si sa fug ceasuri in sir fara sa gasesc nimic altceva decat mereu alte inchisori de ciment, fara speranta vreunei coline, a vreunui copac adevarat sau a vreunui chip ravasit.” (Albert Camus)Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg si filozof francez nascut in Algeria, a absolvit Universitatea din Alger si a fost cativa ani jurnalist la Alger républicain. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost membru al Rezistentei Franceze si editor al publicatiei clandestine Combat. Dupa razboi a colaborat la publicatii prestigioase din Franta, fiind una dintre vocile influente ale stangii democrate. Tot in aceasta perioada a publicat o serie de romane si eseuri filozofice care au inca un mare impact, printre care Strainul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Caderea (1956), Exilul si imparatia (1957). Ca o recunoastere a valorii si viziunii sale inovatoare, Camus a primit in 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatura.