Dupa Povestile unei motocicliste si #Error 2017: Timp inversat, aceasta este cea de-a treia dintre Cartile Sabinei. Probabil, ultima. Am tras cuvintele din adanc de mine si le-am asezat pe ecran, cu toata impotrivirea incapatanata a tastelor. Ca si tripticurile de icoane vechi din biserici, cartile pot fi privite (in cazul de fata, citite) impreuna sau separat. Impreuna, spre a largi perspectiva si semnificatiile. Separat, pentru ca nu au legatura directa intre ele, spun povesti diferite, din locuri si timpuri diferite. Singurul lucru care le uneste, precum un curent subteran, e un sentiment. Si faptul ca sunt, mai mult sau mai putin explicit, cu-si-fara Sabina, in acelasi timp. Altfel, sunt diferite ca abordare, ca structura, ca stil si ca sublimare a emotiei. O singura carte focalizeaza, toate trei completeaza intregul puzzle. Asta pentru cititor, caci pentru autor vor ramane, intotdeauna, mai multe piese lipsa...