O poveste jucausa despre iubire si tandrete, de citit impreuna cu copiii in serile de iarna, inainte de culcare sau de inca o joaca (dupa asta, gata!). Dar aproape intotdeauna mai e timp de inca o poveste. Intr-o frumoasa zi de iarna, iepurasii Castanuta-cel-Mic si Castanuta-cel-Mare au iesit sa se joace prin zapada. Topaiau de colo-colo prin nameti si se jucau Ghici ce vad eu. Iepurasul Castanuta-cel-Mic se tot uita de jur imprejur ca sa gaseasca ceva interesant pentru joc. Si chiar a gasit. O frunza, o pana, o panza de paianjen... Apoi umbra, mai incolo, paraul, a carui apa, ce sa vezi, e uda. Si, din aproape in aproape, nu se stie cum, jocul ii poarta pe Castanuta-cel-Mic si Castanuta-cel-Mare unul spre altul, iar raspunsul cel mai important si mereu castigator il stiu foarte bine toti copiii si toti parintii. Cartea are coperta din carton gros si rezistent invelit intr-o hartie texturata, cu elemente grafice realizate prin imprimare cu cerneala rosie speciala, cu luciu metalic satinat - exact asa cum trebuie sa fie un frumos cadou de Craciun. Ilustratii color deAnita Jeram.