Eseu despre orbire este un roman cutremurător, o mărturie a neîncrederii autorului în societatea contemporană, incapabilă să‑şi gestioneze ÅŸi să‑şi rezolve crizele.ÃŽntr‑un oraÅŸ anonim, populat de personaje fără nume, izbucneÅŸte o epidemie de orbire. Fără o cauză aparentă, în afară de cea morală, oamenii îşi pierd rând pe rând vederea ÅŸi barbaria se instalează. Structurile politice nu pot reacÅ£iona decât prin represiune ÅŸi curând apar lagărele. Din motive necunoscute, o singură persoană scapă de flagel – soÅ£ia medicului, cum va fi ea numită de‑a lungul romanului, cea care îi va conduce pe oameni spre lumină