Matei Caragiale poate fi privit,metaforic vorbind,ca unul din acei constructori de viori ai veacurilor trecute,inzestrati cu o infinita rabdare,detinatori ai unor taine ce pier odata cu ei,dovada stiintei lor secrete facand-o pentru generatii dupa generatii rezonanta unica si inefabila a celor catorva instrumente perfecte pe care le-au mestesugit in ani,cu o truda delicata si pasionala.Un sunet de o asemenea puritate inchide in el misterul unei exitente,vibratia nobila a unei abnegatii.