Traducere de Marin Malaicu-Hondrari In singuratatea biroului, don Rigoberto reciteste caietele cu citate si insemnari adunate de-a lungul timpului, isi studiaza colectia de gravuri si spera ca anonimele pasionale pe care le primeste sunt din partea fostei sotii, Lucrecia. Aceasta e vizitata de seducatorul fiu vitreg care, cu sau fara intentie, a provocat separarea de sot, iar acum pretinde ca vrea sa ii impace. Pornind de la personaje din tablouri si carti, fiecare isi construieste o lume paralela ce anuleaza monotonia realului si il transforma in sarbatoare a simturilor. Continuare a Elogiului mamei vitrege, acest roman este un elogiu al senzualitatii ce va fi citit cu placere de toti cei care stiu sa recunoasca in dragoste forma perfecta a artelor frumoase.