tu inventezi cuvinte-ncalcite, pe fluturi incaleci sa zbori dupa melci, pictezi pe-amintiri saruturi smintite, balerina prin rai, alergand, te visezi... eu ma tem de credintele mele, port cuvintele tale, in noapte, fular, ma dezbrac de-ntrebari pan’ la piele, din inima, orb, imi sculptez felinar... asa ne petrecem si aceasta uitare, la porti de cer, cersind tacuti, in Ochi nu mai avem nicio culoare, si dorul ni se stinge iar, suntem pierduti...